1.1 Introducere

Turismul accesibil și turismul pentru toți ar trebui să fie un scop social. Ca urmare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, s-au depus eforturi pentru a face spațiile publice, spațiile de lucru și spațiile de agrement (mai) accesibile tuturor, ținând seama în primul rând de nevoile persoanelor cu handicap. În prezent, atunci când ne referim la turismul accesibil nu ne mai putem referi numai și exclusiv la turiștii cu handicap, ci mai degrabă la amenajarea sau adaptarea mediului turistic pentru a-l face accesibil pentru toate grupurile de populație.

Turismul accesibil este o mare oportunitate pentru incluziunea socială în acțiune. Acesta stabilește cadrul pentru includerea tuturor tipurilor de profiluri în ceea ce definim ca fiind accesibil. Pe lângă aceasta, însă, turismul accesibil reprezintă o oportunitate unică de afaceri și de creștere în sectorul turismului, iar proprietarii de hoteluri, ca și alți profesioniști implicați în turism, ar trebui să fie conștienți de potențialul global și local al acestei oportunități și să fie pregătiți să se schimbe și să se adapteze la mediul nou și în continuă evoluție.

1.2. Ce este turismul accesibil? Definiții și perspective

Până în prezent, și având în vedere că turismul accesibil este dinamic prin natura sa și a punctelor sale de vânzare, nu a existat o definiție clară și concisă a ceea ce este turismul accesibil. Mai degrabă, a existat o multitudine de studii care cuprind și analizează aspecte ale turismului accesibil pentru a acoperi caracteristicile sale. Având în vedere acest lucru, putem enumera trei definiții care rezumă ceea ce este turismul accesibil:

1. „O serie de activități desfășurate în timpul liber dedicat turismului de către persoane cu capacități limitate, care face posibilă integrarea lor funcțională și psihologică deplină și astfel se obține o satisfacție individuală și socială deplină.”

2. „Turismul accesibil se referă la turismul care răspunde nevoilor unei game complete de consumatori, inclusiv persoanelor cu handicap, persoanelor în vârstă și familiilor transgeneraționale. Acesta presupune eliminarea barierelor de atitudine și instituționale din societate și cuprinde accesibilitatea mediului fizic, a transportului, a informațiilor și comunicațiilor și a altor facilități și servicii. Aceasta cuprinde locațiile turistice proprietate publică și privată.”

3. „Un proces care permite persoanelor cu handicap și persoanelor în vârstă să funcționeze independent, cu echitate și demnitate, prin furnizarea de produse, servicii și medii turistice universale”.

Ceea ce putem deduce din cele de mai sus este că aceste definiții „includ aspectele legate de mobilitate, vedere, auz și cogniție, cu scopul de a facilita accesul persoanelor cu handicap la serviciile turistice”, aspecte care sunt strâns legate de protejarea drepturilor persoanelor cu handicap, beneficiarii turismului accesibil și coloana vertebrală a primirii turiștilor cu handicap în sectorul turismului.

1.3. Privind drepturile persoanelor cu handicap: Cazul Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO)

Turismul accesibil a fost o preocupare fundamentală a Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO), care, din anii 1980 și până la sfârșitul anilor 2010, a sprijinit, validat și protejat drepturile persoanelor cu handicap în toate fazele și aspectele vieții, de la politică la libertățile personale.

După Declarația de la Manila din 1980, cel mai mare pas înainte pentru turismul accesibil a fost făcut prin „Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap”, adoptată la 13 decembrie 2006, care include o categorisire largă a persoanelor cu handicap și reafirmă că toate persoanele cu toate tipurile de handicap trebuie să se bucure de toate drepturile omului și libertățile fundamentale. Convenția clarifică și califică modul în care toate categoriile de drepturi se aplică persoanelor cu handicap și identifică domeniile în care trebuie făcute adaptări pentru ca persoanele cu handicap să își poată exercita efectiv drepturile și domeniile în care drepturile acestora au fost încălcate și în care protecția drepturilor trebuie consolidată. În convenția respectivă, articolul 30 prevede, printre altele, că:

„În scopul de a permite persoanelor cu dizabilități să participe, în condiții de egalitate cu ceilalți, la activități recreative, de agrement și sportive, statele părți vor lua măsurile corespunzătoare:

c) Să se asigure că persoanele cu dizabilități au acces la locurile de desfășurare a activităților sportive, recreative și turistice; […]

e) Să se asigure că persoanele cu dizabilități au acces la serviciile celor implicați în organizarea activităților recreative, turistice, de agrement și sportive.”

1.4. Limbajul semnelor ca drept fundamental al omului

Raportul de impact 2017 al Uniunii Europene a Surzilor afirmă în mod clar că […] „inerent activității EUD este convingerea că dreptul la limbajul semnelor este un drept fundamental al omului. Utilizatorii limbajului semnelor, în mod similar cu minoritățile naționale, au nevoie de o protecție specifică, direcționată și coerentă în ceea ce privește limba lor și toate drepturile omului. Limbajul semnelor naționale și/sau regionale este limba maternă a utilizatorilor cu deficiențe de auz din întreaga UE și din întreaga lume. Dreptul la limbajul semnelor este în sine un drept al omului, dar accesul la limbajul semnelor este, de asemenea, esențial pentru îndeplinirea altor drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la educație egală, la informare sau la un proces echitabil. Fără un acces timpuriu la programatori în limbajul semnelor și/sau fără un sistem educațional care să încurajeze dobândirea limbii (limbilor) semnelor naționale și/sau regionale (și a limbii scrise naționale), copiii cu deficiențe de auz nu vor putea să se bucure de drepturile fundamentale ale omului în copilărie sau mai târziu, în viața lor de adult.”

1.5. Cine sunt beneficiarii turismului accesibil?

Aproximativ 80 de milioane de persoane din UE au un anumit grad de handicap. Pentru a asigura participarea socială egală a acestora, Comisia Europeană a elaborat o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate pentru produse și servicii – Actul european privind accesibilitatea (EAA). Actul are ca obiectiv principal „…îmbunătățirea funcționării pieței interne pentru produse și servicii accesibile prin eliminarea barierelor create de legislațiile divergente”.

Există o viziune predeterminată cu privire la beneficiarii turismului accesibil. De obicei, acest punct de vedere indică faptul că beneficiarii turismului accesibil sunt, în principal, persoanele cu mobilitate redusă; cu toate acestea, există o gamă largă de profiluri care se încadrează în categoria de deficiență care le face beneficiari ai turismului accesibil.

În conformitate cu Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap, „persoanele cu handicap includ persoanele care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung care, în interacțiune cu diverse bariere, pot împiedica participarea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu ceilalți”. Pe scurt, putem clasifica beneficiarii turismului accesibil în următoarele profiluri:

• Persoanele cu handicap fizic (persoane cu un handicap care le poate afecta membrele superioare sau inferioare, sau ambele, și care se poate datora unor cauze multiple, fie congenitale, ereditare, dobândite sau cauzate de accidente. Se poate face o distincție între utilizatorii de scaune cu rotile și persoanele cu handicap care sunt capabile să meargă)
• Persoanele cu un handicap senzorial (clasificarea OMS include în acest grup persoanele cu handicap vizual, auditiv și de vorbire. În esență, aceasta include orice persoană care are dificultăți de comunicare și de limbaj)
• Persoanele cu dizabilități intelectuale (o caracteristică comună pe care o pot avea aceste persoane sunt dificultățile de comunicare, problemele de orientare în situații necunoscute sau se pot comporta într-un mod care nu este așteptat din punct de vedere social de la o persoană de vârsta lor)
• Persoanele cu boli psihice sau fizice (bolile psihice pot include anorexia, dependența de jocurile de noroc, depresia sau Alzheimer și epilepsia; bolile fizice pot include diabeticii, persoanele care au intoleranță la lactoză etc.)
• Seniori
• Alți beneficiari (persoane care tocmai au suferit o operație sau sunt bolnave la momentul respectiv; persoane cu un handicap temporar sau care folosesc cârje pentru o perioadă limitată de timp; persoane care transportă bagaje, articole grele sau care împing cărucioare sau cărucioare; femei însărcinate; copii mici; persoane de statură mică și înaltă sau supraponderale)

Tabelul 1: Beneficiari ai turismului accesibil¹

¹World Tourism Organization (2016), Manual on Accessible Tourism for All: Principles, Tools and Best Practices – Module I: Accessible Tourism – Definition and Context, UNWTO, Madrid.