Tipuri de discriminări în România

Discriminarea după gen

Contextul românesc arată că în domeniul muncii există o segregare pe sexe a ocupațiilor, observându-se că cele în care predomină femeile sunt, în general, mai prost plătite. Bărbații joacă un rol esențial în asigurarea progreselor către egalitatea de gen, inclusiv prin repartizarea egală a responsabilităților de îngrijire a persoanelor aflate în întreținere, aceasta fiind una dintre condițiile preliminare pentru participarea egală a femeilor pe piața forței de muncă. Crearea unor cadre instituționale și, dacă este cazul, legislative care să le garanteze atât femeilor, cât și bărbaților o veritabilă libertate personală de alegere în ceea ce privește concilierea vieții profesionale cu viața de familie și viața privată oferă avantaje ambelor sexe și reprezintă o modalitate de a avansa realizarea practică a egalității de facto între femei și bărbați.

Discriminarea după orientarea sexuală

Din punct de vedere juridic, situația din România poate fi considerată stabilă, însă discriminarea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și a persoanelor trans-gender este o realitate prezentă în domenii precum serviciile publice, relațiile de muncă, comportamentul și practicile angajaților din unele instituții, reflectarea în mass-media, chiar și în relațiile de familie. De asemenea, există prejudecăți și stereotipuri privind persoanele trans-gender din România, acestea fiind considerate anormale de majoritatea românilor.

Discriminarea după orientarea sexuală are la bază următoarele fenomene:

• Intoleranța față de persoanele cu altă orientare sexuală decât cea convențională;
• Dificultățile întâmpinate în auto-acceptarea identității sexuale, ce au ca efect lipsa vizibilității  personale și sociale a persoanelor trans-gender;
• Excluziunea socială a persoanelor cu altă orientare sexuală, în special a persoanelor trans-gender;
• Violența împotriva membrilor comunității trans-gender din România și atitudinea intolerantă față de aceștia;
• Prezența în mass-media a stereotipurilor și prejudecăților referitoare la comunitatea trans-gender din România.

Discriminarea după vârstă

În România este discriminată populația vârstnică, principalele probleme datorându-se:

• Dificultăților de percepere de către societate a persoanelor vârstnice ca reprezentând o importantă resursă culturală și profesională;
• Slabei conștientizări de către societate a importanței îmbătrânirii active ca element de bază în asigurarea egalității de șanse pe parcursul întregii vieți;
• Accesul redus al femeilor de peste 55 de ani pe piața muncii;

Discriminarea persoanelor cu dizabilități

Accesul la educație, asistență medicală, încadrarea în muncă, transportul public, condițiile de locuit și de mișcare în mediul fizic reprezintă domenii deloc sau insuficient rezolvate de autoritățile publice locale. Principalele probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități sunt:

• Accesul scăzut la servicii sociale specializate;
• Accesul scăzut pe piața muncii;
• Accesul scăzut la orice formă de educație, din cauza inexistenței unui sistem de educație timpurie pentru copilul cu handicap, a mentalităților învechite ale profesorilor, precum și a lipsei accesibilizărilor mediului fizic și informațional  în sistemul de învățământ;
• Accesul persoanelor cu handicap locomotor în mijloace de transport în comun.

Discriminarea după etnie

Conform recensământului din anul 2011, populația minoritară reprezintă un procent de circa 11% din totalul de 20,1 milioane de locuitori. Cea mai importantă minoritate din România este cea maghiară – 1,23 milioane de locuitori (circa 58,9% din totalul minorităților), fiind urmată de minoritatea romă – 0,62 milioane (29,8% din minoritari). În total, există 20 de minorități naționale în România, iar discriminarea lor are următoarele cauze:

• Discrepanțele notabile între capacitatea de organizare și acțiune a organizațiilor minorităților naționale;
• Slaba reprezentare a femeilor și a tinerilor aparținând minorităților naționale în viața publică;
• Persistența unor stereotipuri negative referitoare la unele minorități naționale în opinia publică și în mass-media;
• Insuficienta promovare a identităților multiple și a diversității etnoculturale, lingvistice și religioase, ca fundamente ale coeziunii în societatea actuală;
• Existența unui sistem patriarhal și a unor norme comunitare care nu permit femeilor rome dezvoltarea unei cariere profesionale;
• Formele multiple de discriminare cu care femeile rome se confruntă în accesul la bunuri și servicii, precum și la furnizarea serviciilor.