Promovarea diversității

Teoria culturii este considerată a fi extrem de complexă, fiind construită pe ideea privind modelele culturale care pornesc de la o anumită percepție, semnificație, misiune atribuită culturii. Cultura poate fi reprezentată sub forma unor structuri inteligibile, încărcate de o realitate care se poate cunoaște, învăța, transmite. Cultura trebuie privită ca fiind un produs al activității omului, al individului uman care privește critic atât natura cât si societatea.
Perspectiva antropologică abordează conceptul de cultură din perspectiva unei lumi umane, nevoia reproducerii sociale pe care indivizii umani doresc să o asigure. Pentru a înțelege diversitatea culturii și lanțul ei neîntrerupt de transformări, trebuie înțeleasă și acceptată descrierea culturii ca fenomen organic. Comparația culturii cu un organism viu este o expresie unei analogii proprii modului de gândire uman.
Cultura este asociată existenței sociale, dar nu trebuie redusă la o explicație de tip strict sociologic.
Trebuie luate în considerare următoarele aspecte, ca fiind elemente esențiale pentru studiul culturii:
- Relația dintre tradiție și inovație este prezentă în cele mai vechi forme culturale.
- Cultura trebuie înțeleasă ca o entitate vie, o trăsătură fundamentală care face societatea în care trăiesc oamenii, să fie conștient umană.
- Încercarea de a înțelege sensurile actuale ale culturii, apropierea de alte culturi, conștientizarea propriilor valori culturale.
- Cunoașterea si familiarizarea indivizilor cu sensurile conceptului de cultură la dimensiunile lumii actuale.

Impactul noutății pe care democrația occidentală a impus-o este extrem de mare, iar democratizarea redefinește rolul culturii. De aceea, cultura modernă trebuie să conțină elementele definitorii ale democratizării în sine, dar și căile necesare pentru transpunerea lor în practică.
Trecerea de la o democrație normativă prin crearea mijloacelor politice de realizare a accesului unor categorii tot mai largi de cetățeni, a devenit o realizare a acestor ultime decenii. Democratizarea culturală are în vedere și noțiunea de religie, de aici decurgând o serie de implicații majore în gândirea unui popor și în ceea ce privește existența propriilor obiceiuri, ritualuri, tradiții și datini.
Diversitatea culturală implică schimburi, inclusiv prin intermediul comerțului de bunuri și servicii culturale. Implică de asemenea ca un astfel de comerț să fie echilibrat, astfel încât să permită conservarea și promovarea diverselor manifestări culturale din lumea întreagă.
Modelul cultural românesc este considerat a fi un model modern, un model reformist. Este unanim recunoscut și acceptat faptul că reformele trebuie să vină din interiorul societății civile, tocmai pentru ca societatea românească să devină conștientă de modernitatea ei, încercându-se, în același timp și perfecționarea ei.
Diversitatea culturală, privită ca fiind o provocare pentru progresul lumii contemporane, trebuie să aibă în vedere o serie de criterii și de modalități de promovare și dezvoltare. Pot fi amintite în acest sens:
- Accesul la educație, știință și cultură – politici și strategii;
- Capitalul uman, cultural, social;
- Cultura organizațională, cultura instituțională în schimbare;
- Dezvoltare policentrică și noi relații urban-rural;
- Diversitate socioculturală și identități în contextul dezvoltării;
- Emigrare și imigrare la nivelul României;
- Industrii culturale – producție și consum;
- Patrimoniul material, patrimoniu imaterial și turism cultural;
- Proprietate, gospodărie și structură socială în mediul rural;
- Reducerea disparităților regionale;
- Schimbări sociale, economice și culturale în contextul globalizării;
- Sisteme de familie, procese demografice și practici culturale;
- Societate, tehnologie și schimbare culturală;
- Stratificare culturală, stratificare socială și egalitate de șanse;
- Studiul determinanților participării politice și sociale.