Eticheta este orice material scris ,imprimat ,litografiat ,gravat sau ilustrat care contine elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatiile necesare ,suficiente ,verificabile si usor de comparat astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare , precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care sunt supusi .Producatorul este obligat sa eticheteze alimentele.

Conținutul etichetei

Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:

• denumirea sub care este vandut alimentul
• lista cuprinzand ingredientele
• cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente
• cantitatea neta pentru alimentele preambalate
• data durabilitatii minime (termenul de valabilitate) sau, in cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate, ata limita de consum
• conditiile de depozitare
• denumirea si sediul producatorului al ambalatorului sau al distribuitorului
• locul de origine sau de provenienta al alimentului
• instructiuni de utilizare
• concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum;
• mentiune care sa permita identificarea lotului.

Denumirea comerciala a produsului alimentar trebuie sa fie:

• in concordanta cu natura produsului
  • lacto – indica prezenta laptelui
  • fructi – indica prezenta fructelor
• sigla nu trebuie sa fie in dezacord cu continutul produsului; nu se admite desenul unei ovine pe un produs din lapte de vaca, nu se admite desenul unei albine pe mierea artificiala.

Pe ambalajele produselor alimentare destinate persoanelor carora le sunt necesare diete speciale pentru varsta, boli sau alte motive, se vor mentiona, in plus indicatiile si precautiile de folosire a acestora .

Datele privind limitarea folosirii sau durabilității alimentului

Data va fi precedata de mentiunea:

“A se consuma, de preferinta ,inainte de ………..”daca in data este inclusa ziua;

“A se consuma, de preferinta, pana la sfarsitul……….”, daca se indica luna si anul sau numai anul.

Mentiunile sunt completate, dupa caz, cu indicarea conditiilor de pastrare si conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilitatii minimale.

Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca dupa un timp scurt sa prezinte un pericol imediat pentru sanatatea consumatorului ,data durabilitatii minimale este inlocuita de data limita de consum .Data inscrisa de producator  este precedata de mentiunea “expira la data de …………” indicadu‑se in ordine ziua, luna si eventual anul, in forma necodificata.

La expirarea datei durabilitatii minimale, alimentele trebuie scoase din consum uman. Nu se poate prelungi termenul durabilitatii minimale nici prin examinari de laborator  chimice si bacteriologic, nici prin reambalare sau etichetare .

În ceea ce privește etichetarea produselor  textile, H.G. nr. 332/2001 privind etichetarea produselor textile destinate populației definește eticheta astfel: „Orice text scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conține elemente de identificare a produsului și, după caz, instrucțiuni de utilizare, spălare sau călcare și care însoțește produsul prezentat consumatorilor pentru vânzare sau este aderent la ambalajul acestuia; eticheta poate avea înscrise sau atașate suplimentar sigle sau alte însemne ecologice, precum și elemente de publicitate, cu respectarea prevederilor legale”.

Caracteristici specifice

În cazul etichetării produselor textile este foarte important să se indice modul de întreținere al acestora, conform unor simboluri internaționale.

În ceea ce privește produsele cosmetice, Direcția Consiliului Uniunii Europene 76/768 din 1976, referitoare la produsele cosmetice, prevede ca eticheta acestora să cuprindă În mod obligatoriu:

• numele și adresa fabricantului, comerciantului, exportatorului;
• țara de origine;
• masa netă;
• termenul de valabilitate exprimat astfel: „a se utiliza de preferință înainte de………..”;
• modul de utilizare;
• elemente de identificare a lotului;
• lista ingredientelor în ordine descrescătoare a cantităților.

Eticheta încălțămintei se face individual, pe unitate de produs, și presupune înscrierea obligatorie a mărfurilor pentru părțile componente: partea superioară exterioară(față), părțile interioare și talpa. Este reglementată de H.G. nr. 26/i998.

Simbolurile pentru părțile componente ale încălțămintei:

• Natura materiilor prime din care sunt obținute părțile componente ale încălțămintei:
• Pe lângă elementele de marcare prezentate, pe etichetă sau pe ambalajul produsului este inscripționat și codul de bare. Codul cu bare simbolizează caracterele numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare închisă cu spații albe.

Informațiile cuprinse în coduri se referă la:

• elementele de identificare ale produsului: denumirea produsului, denumirea fabricii producătoare sau marca de fabrică, cantitatea ambalată;
• preț;
• caracteristici de calitate ale produsului.

Datele codificate în sistemul „cod cu bare” sunt citite prin metoda lecturii optice cu ajutorul unui echipament informatic numit „scanner”.

Acesta presupune existența unor case de marcat electronice, prevăzute cu dispozitive de citire optică, conectate la calculator.

Interpretarea informațiilor codificate este imposibilă pentru consumatori.

De aceea informațiile referitoare la termenul de valabilitate, foarte importante pentru consumatori, sunt reprezentate clar pe etichete sau imprimate pe ambalaj.

De asemenea, și alte elemente de identificare a produsului și de informare a consumatorului sunt prezentate clar pe etichete sau în documentele care însoțesc produsele.

Eticheta electronică

Pe scurt EEG este un afișaj electronic al prețului, parte a unui sistem de prețuri electronice, folosit în magazinele retail (hypermarchet, supermarket, magazine discount, cash&carry)

Introducere

Termenii de identificare automată și captură automată a datelor se referă la tehnologiile care realizează transferul direct al datelor de identificare de pe obiect într-un calculator sau într-un sistem controlat de un microprocesor fără a se utiliza în acest sens o tastatură sau un periferic similar. Multe din aceste tehnologii au redus la minim sau chiar nu necesită implicarea factorului uman în cadrul procesului de preluare a datelor.

Sistemele automate de identificare și captură a datelor sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru colectarea informațiilor în aplicații din ce în ce mai mult pentru colectarea informațiilor în aplicații din cele mai variate domenii: industrie, comerț, transporturi, sănătate, poștă etc.

Aplicațiile din industrie vizează atât aprovizionarea cu materii prime și materiale cât și procesul efectiv de producție. Aplicațiile din domeniul aprovizionării includ recepția materiilor prime și materialelor, sortarea și depozitarea acestora, gestiunea stocurilor etc. Aplicațiile din domeniul producției includ monitorizarea comenzilor și a stadiilor de execuție, gradul de utilizare al mașinilor, pontajul muncitorilor etc.

Aplicațiile comerciale ale sistemelor automate de identificare și captură a datelor vizează în principal controlul operațiilor de depozitare și distribuție, gestiunea stocurilor și a vânzărilor din magazine, etc.

În domeniul transporturilor sistemele automate de identificare și captură a datelor servesc la urmărirea containerelor, a vagoanelor de cale ferată, a camioanelor etc.

Aplicațiile din domeniul sănătății servesc la identificarea pacienților, la sortarea și gestiunea stocurilor de medicamente, materiale sanitare, reactivi, sânge.

În domeniul poștal sistemele automate de identificare și captură a datelor sunt utilizate la sortarea rapidă a corespondenței și coletelor.

Alternativa la sistemele automate de identificare și captură a datelor o constituie colectarea și introducerea manuală a informațiilor. Metoda de colectare și introducerea manuală a datelor prezintă următoarele dezavantaje:

Apariția erorilor atât în timpul înregistrării informațiilor pe hârtie cât și la introducerea lor în calculator. Rata medie a erorilor la introducerea manuală a datelor este de o eroare la 300 de caractere; pentru comparație valoarea specifică codurilor de bare liniare este de o eroare la 800000 caractere, iar în cazul codurilor de bare matriciale de o eroare la 6000000 caractere.

Durata relativ ridicată a operației de colectare și introducere a datelor. Dacă la sistemele automate de identificare și captură a datelor preluarea informațiilor se realizează aproape instantaneu colectarea manuală a datelor necesită un anumit interval de timp pentru ca acestea să fie înregistrate pe hârtie și ulterior introduse în calculator. Viteza înregistrată în cazul scrierii de mână a documentelor este de 5-7 caractere/secundă și poate ajunge la maxim 10-15 caractere/secundă în cazul introducerii datelor de la tastatură. În schimb sistemele automate de captură a datelor sunt capabile să citească sute de caractere/secundă.

Colectarea manuală a datelor solicită permanent atenția operatorilor; implicit cresc costurile asociate cu forța de muncă, fiind necesară o micșorare a volumului de muncă per operator pentru a se obține o acuratețe ridicată în procesarea datelor.

Aceste deficiențe sunt eliminate efectiv când este folosită identificarea și captura automată a datelor.

Aproape toate tehnologiile de identificare automată au la bază 3 componente principale, care constituie totodată și pași parcurși secvențial în cadrul proceselor de captură automată:

1. Codificarea informației. Un cod este un set de simboluri sau semne ce reprezintă caractere alfanumerice. Când datele sunt codificate, caracterele sunt transformate într-un cod ce poate fi interpretat doar de mașini (la majoritatea tehnologiilor informația codificată nu poate fi citită de observatorul uman). O etichetă sau un tag conținând datele codificate este atașată produsului, pentru a permite identificarea sa ulterioară.

2. Citirea informației codificate este realizată cu ajutorul unui scanner sau a unui cititor; acesta transformă informația citită într-un semnal electric.

3. Decodificarea informației este efectuată de un dispozitiv numit decodor. Acesta transformă semnalul electric în informație binară din care extrage în final datele inițiale.

Există o multitudine de tehnologii ce stau la baza sistemelor automate de identificare și captură a datelor. De exemplu, numai în grupa codurilor de bare (ce reprezintă în prezent tehnologia cu cele mai variate aplicații) au fost inventate peste 250 de simbologii.

Tehnologii actuale

Tehnologiile utilizate la identificarea și captura automată a datelor pot fi clasificate în funcție de principiul ce stă la baza achiziției de date în următoarele 6 mari grupe:

1. Tehnologii optice. Cea mai mare parte a acestor tehnologii utilizează simbolurile grafice  cu un contrast ridicat astfel încât să poată fi interpretate cu ușurință de un cititor optic. Din această grupă de tehnologii fac parte codurile de bare unidimensionale și bidimensionale, recunoașterea optică a caracterelor.

2. Tehnologii magnetice. Acestea au la bază stocarea informației codificate prin magnetizarea unui suport, respectiv citirea magnetizării remanente a suportului și refacerea informației inițiale, într-un mod similar celui în care sunt înregistrate pe bandă și redate sunetul și imaginea. Din această grupă fac parte:

A. Tehnologii pe bază de bandă magnetică folosite la cardurile bancare, cartelele de acces la metrou, carduri de fidelitate, cartele personale de acces la diferite servicii etc.

B. Tehnologii de recunoaștere a caracterelor tipărite cu cerneală magnetică folosite pe scară largă de către bănci pentru procesarea cecurilor.

3. Tehnologii pe bază de unde electromagnetice. La aceste tehnologii transferul de informații între cititor și tag-urile în care sunt stocate datele se realizează prin unde electromagnetice. Cea mai reprezentativă tehnologie din această grupă este cea de identificare cu unde de radiofrecvență.

4. Tehnologii utilizând circuite integrate (cipuri). Acestea au la bază mici cipuri (circuite integrate) înzestrate cu memorie semiconductoare, capabilă să păstreze informația codificată. Cipurile sunt montate pe mici cartele din material plastic (de regulă, de dimensiunea unei cărți de credit), fiind de aceea cunoscute sub numele de cartele inteligente (smart carduri), cartele cu cip sau cartele cu circuit integrat. Cartelele cu cip pot fi recunoscute cu ușurință după contactele aurii care asigură conexiunile fizice între cip și echipamentul de citire. Ele sunt utilizate în domeniul bancar sub formă de carduri, în telefonia mobilă sub formă de cartele SIM etc.

5. Tehnologii biometrice. Acestea utilizează o serie de particularități ale organismului uman pentru a identifica în mod unic, absolut și sigur un individ. Cele mai cunoscute tehnologii sunt: recunoașterea vocală, analiza amprentei digitale și scanarea retinei.

6. Tehnologii pe bază de atingere. Stau la baza ecranelor sensibile la atingere (touch-screen) ale unor dispozitive precum agende electronice, PDA-uri etc. Introducerea informațiilor se realizează prin simpla atingere a suprafeței ecranului ce este dotat în acest sens cu senzori.

Nu toate aceste tehnologii pot fi utilizate în cadrul sistemelor electronice de identificare a mărfurilor. Cel mai bine se pretează codurile de bare și tehnologiile bazate pe identificarea cu unde de radiofrecvență.